Header, Home, Thoughts&Smiles

Mary Poppins in Norvegia.

Locul meu este pe scaunul din mijloc. Usor confortabil, as zice. Totusi, timp de ceva vreme, raman nemiscata. Probabil ce ma tine nemiscata este…un morcov invizizbil. Si nu doar de data asta ci de fiecare data.

Cand eram mica, imi doream si eu, ca orice copil de varsta mea, sa pot sa zbor. Ma infasuram in cearsaful mamei si saream de pe birou, faceam planuri cum sa ma urc pe sifonier si de acolo sa prind aripi. Ma imaginam un soi de Mary Poppins a zilelor moderne, care ar putea sa zboare cu umbrela de la primul etaj. Cel mai des reciteam Dedal si Icar, si chiar daca finalul era trist, intotdeauna imaginatia mea o lua razna cand ma gandeam cum ar fi sa zbori catre soare.

Pe la 17 ani am descoperit mijlocul ideal de a zbura catre soare si catre meleaguri indepartate. Dar viata s-a dovedit usor nedreapta cu mine. Caci socoteala de acasa nu se pupa deloc cu cea din targ. De ce? Frica mea de a zbura cu avionul  capata limite hilare cand pun piciorul in avion.

Sunt in drum spre Oslo si tomai a venit momentul in care ma apuc sa studiez oamenii din jurul meu. Sa devin ‘judecatoare” si invidioasa. Un domn citeste relaxat, doamna din fata mea este vadit ingrijorata de manichiura, un baiat asculta muzica si chiar se bucura cu adevarat de ea. Colegul meu de zbor din stanga deja poarta o baluta in partea dreapta a gurii de la atata somn. In tot acest peisaj, pare ca doar eu sunt pedepsita. Un zbor de 3 ore pe parcursul caruia eu nu ma misc, uneori chiar uit sa respir. Nu de alta, dar pare ca intreg avionul se misca in stanga sau dreapta in functie de miscarile mele. Fiecare viraj atrage dupa sine o mica ameteala, o incodare de muschi, o indreptare de coloana sau vreun cot dat colegilor de zbor. O nebunie, ce sa mai! Recunosc totusi ca nu m-am gandit niciodata care ar putea fi cel mai rau scenariu si cum as reactiona. Niici de data asta nu-mi propun sa fac un scop din asta.

Cand zic ca  viata a fost nedreapta cu mine, evident, il “manii” pe Dumnezeu, cum ar spune moldoveanca din mine. E luna mai si eu sunt deja la a 3-a vacanta si al 7-lea zbor cu avionul. E anul in care mi-am propus sa calatoresc mult asa ca ma tin de propria-mi promisiune. In ciuda fricii mele grozave de avion, realizez ca dorinta mea de a strabate lumea in lung si in lat primeaza. Si pana la urma, studiile arata ca avionul e cea mai sigura modalitate de a calatori. Sper si eu. 🙂

Si acum, sa trec la actiuni concrete. Ce fac eu sa combat frica de zbor? Simplu, imi trag 2 palme peste frunte si-mi zic ca sunt nebuna, da, fix asa: “Istrate, este nebuna”; respir usurata de fiecare data cand pun piciorul pe sol, ajung acasa si cumpar urmatorul bilet de avion. Caci doar prin curaj combatem frici.

Sorina – care isi propune sa renunte la pseudo-frici. 🙂

Comentarii