Header, Thoughts&Smiles

Vulnerabilitati.

Am devenit atat de dependenti de ceilalti si de factorii externi, incat nu mai avem timp sa ne orientam atentia catre noi. Sa ne dam o secunda in care respiram, sa ne cunoastem pe noi, sinceri si onesti, fara sa purtam vreo masca.

Am uitat sa ne bucuram de prezenta noastra, sa ne oferim timp sa fim noi. In fuga noastra am devenit dependenti de ceilalti, fie ca sunt alaturi de noi, fie ca sunt la un Facebook distanta sau la un mesaj instant pe Whatssup.

In perioada mea de negare si de neregasire – s-a intamplat pe la inceputul acestui an – mi-am dat seama ca am lucrat atat de mult in ultimii ani sa dezvolt relatii, sa imi fac prieteni, sa calatoresc in jurul lumii alaturi de oameni pe care i-am avut in jurul meu, sa fug de colo colo, incat am uitat sa imi dau timp mie sa ma cunosc, sa ma evaluez, sa petrec alaturi de mine, sa trag o linie sa vad cine sunt si incotro merg.

Nu e un semnal egoist ci pur si simplu un moment de cumpana in care am simtit nevoia sa ma conectez mai intai cu mine si abia apoi cu ceilalti. Oricat de cliseic si enervant ar suna, am ajuns intradevar la concluzia mult citita prin carti conform careia daca nu esti bine cu propriul eu, cu propria-ti insufletire, nu ai cum sa fii bine alaturi de ceilalti.

In calatoria mea de autocunoastere, mi-am propus sa fac un experiment. Sa renunt la social media pentru o perioada de 6 luni(incepand cu 12 martie) si sa vad care sunt exact consecintele, fie ele bune sau rele si cum ar arata viata mea daca nu as fi dependenta de telefon si de vibratia lui la fiecare notificare de whatssup. Rezultatele au fost simple si minunate. M-am apropiat mai mult de oamenii care conteaza si am avut mai mult timp pentru mine. De citit, de gatit, de meditat, de plimbat, de pictat, de visat.

De asemenea, mi-am propus sa fac mai multe lucruri si activitati singura. Cum spuneam, tot ce am facut pana acum, am facut alaturi de cineva sau pentru cineva sau din nevoia de a-mi fi validatat potentialul sau egoul. Din nevoia de a fi placuta, pe principiul “likeului” facebookului. Ca pot, ca sunt puternica, ca sunt bine si cu un pas inaintea tuturor.

Asadar, a venit momentul sa fac lucruri pentru mine si nu pentru ego ul meu, ci pentru mine pentru ca imi face placere sa fac aceste lucruri, fara sa ma gandesc la altcineva sau la prejudecati. Pur si simplu, sa fac ce-mi place din propria mea nevoie si pentru propria placere.

Primul pas l-am facut. Mi-am cumparat bilet sa merg la teatru. Singura. Si da, mintea mi-a jucat ceva feste cand am cumparat biletul. Un singur bilet. Au aparut intrebarile: oare nu o sa ma simt ciudat? incomod? judecata? Atunci am ales sa imi indrept gandurile in directia pozitiva si sa spun ca ma voi simti cu siguranta de minune sa merg impreuna cu mine la teatru. Sa ma bucur de propria mea prezenta. Noroc ca atat eu cat si proria mea prezenta suntem destul de slabe fizic si incapem pe acelasi scaun. Avem loc una langa cealalta. Si chiar daca n-am avea, cu siguranta am face loc.

Astfel, prin luna martie 2018 a inceput calatoria catre mine. Acum stau comod pe canapea cu un pahar de vin in mana si-l sorb in timp ce ma gandesc cat de bine este sa fie pace. In suflet, in casa, in ganduri – cu promisiunea sa nu pierd fraiele acestei calatorii. Sa nu uit cine sunt si ce conteaza cu adevarat pentru mine.

 

Sorina

Comentarii