Home, Thoughts&Smiles

Momo salveaza lumea. Recenzie literara.

De ceva vreme tot imi propun diverse exercitii care sa-mi puna imaginatia la treaba, sa-mi dea de scris astfel incat sa ma ajute sa-mi dezvolt pasiunea pe care am capatat-o de curand. Aceea de a transforma cuvinte in povesti.

Asa ca astazi m-am gandit cum as scrie eu purtand palaria unui critic literar? In timp ce scriitorul scrie despre realitate, criticul scrie despre realitatea literaturii. Desi cuvantul critic duce cu gandul la o zona negativa din perspectiva mea, imi permit sa anunt ca a mea critica asupra realitatii altora va fi una pozitiva. De ce? Pentru ca merita toate laudele.

De curand am descoperit o carte care pur si simplu m-a atins la suflet. Recunosc ca am primit recomandarea din partea unui om drag, asa ca m-am gandit ca e momentul sa dau darul mai departe si sa o recomand si eu cu mare caldura celor infocati de beletristica si de povesti cu final fericit.

Nu este un roman obisnuit ci mai exact este unul pentru copii. Exact! Acela de il citesc parintii copiilor, inainte de culcare. Acest fapt nu m-a impiedicat sa ma las absorbita complet de firul povestii si sa ma las transportata intr-o lume fabuloasa. Mai-mai sa uit sa ies din casa timp de cateva zile.

“Momo”, scrisa de Michel Ende, este o poveste unde copiii salveaza lumea adultilor, intr-un oras magic unde timpul oamenilor este furat de oamenii cenusii. In mijlocul actiunii sta fetita Momo, un copil al strazii. Povestea debuteaza linear, fara prea multe dovezi evidente ca se va transforma intr-o poveste ce acapareaza si tine cititorul cu sufletul la gura pana la ultima pagina. Trebuie, asadar, sa-i acordam putina rabdare la primele pagini.

Povestea in sine are la baza povestea timpului oamenilor. Din frica de a nu pierde timpul, oamenii se hotarasc sa-l economiseasca. Si pentru ca orice lucru care nu este trait la timp isi pierde farmecul, la fel si oamenii care uita sa se bucure de timp, uita farmecul vietii. Devin tristi, fara chef de viata, mereu pe graba, nu se mai gandesc la ceilalti si uita sa mai zambeasca.

Aici intra in scena fetita Momo alaturi de broasca Casiopeea. Ca in orice basm, si aici intervine forta magica care va ajuta personajul principal sa salveze lumea. Si daca nu va suna cunoscut, hai sa ne amintim cate nopti am pierdut pentru Harap Alb sau Praslea cel Voinic si Merele de Aur, studiind pentru teza la romana.

Momo va lupta contra oamenilor cenusii, vinovati pentru furtul timpului. Cum se termina toata povestea? Ei bine, asta nu pot nici macar sa suflu, cum faceam odinioara la mai sus mentionata teza la romana. As strica farmecul si ar fi pacat ca cititorii sa nu savureze singuri finalul, cu zambetul pe buze si cu tristete in suflet ca s-a terminat povestea. Ce ma ingrijoreaza pe mine de fapt este ca la final, broasca Casiopeea raceste si nimeni nu se gandeste sa-i faca un ceai sau sa-I dea un Paracetamol. 🙂

Interesant este cu ce am ramas eu din aceasta poveste pentru copii. Facand o paralela cu intamplarile din carte, am realizat ca viata reala se desfasoara in parametri asemanatori celor din poveste. Si in viata noastra exista aceeasi oameni cenusii care fura timpul oamenilor obisnuiti. Doar ca in societatea moderna, noi alegem sa le dam alt nume acestor forte cenusii: job, trafic, relatii nepotrivite, suparari, ganduri, orgolii. Diferenta este ca in cazul nostru nu exista un copil minune care sa ne salveze timpul. Copilul se afla in noi si e datoria noastra sa-l scoatem la suprafata zi de zi. Depinde doar de noi felul in care alegem sa ne traim viata. Caci pana la urma timpul este doar o alegere. Aleg sa il petrec cu folos si cu veselie sau aleg sa fiu mereu posomorat pe viata si uit sa fiu prieten cu timpul. Deci, ce facem cu el astfel incat sa-l fructificam la maxim?

Mai in final de atat, va las cu cele 2 citate preferate din carte:

“Caci la fel cum aveti ochi pentru a vedea lumina si urechi pentru a auzi sunetele, tot astfel aveti si o inima pentru a simti timpul cu ea. Intregul timp care nu e simtit cu inima e la fel de pierdut ca si culorile curcubeului pentru un orb sau cantecul unei pasarele pentru un surd. Din pacate, exista insa inimi oarbe si surde, care, desi bat, nu simt nimic.”

“Daca oamenii ar sti ce e moartea, nu s-ar mai teme de ea. Iar daca nu le-ar fi frica de moarte, nimeni n-ar mai putea sa le fure timpul vietii.”

 

PS: Cartea se gaseste pe elefant.ro si are pretul de aproximativ 35 ron.

 

Scris cu drag,

Sorina

Comentarii